Perspectiva Hot asupra CSR-ului... prezentare din firul ierbii

Responsabilitatea sociala corporatista este in Romania mixul aproape perfect intre publicitate si izbavirea pacatelor, intre importarea la indigo a modelelor externe si aplicarea fashion-ului american.

In majoritatea companiilor intalnim departamente de comunicare, de CSR si de marketing. Fiecare afiseaza o lista mai scurta sau lunga de proiecte in care s-au implicat sau organizatii a caror activitate s-a bucurat de sustinerea lor.

Cu toate acestea nu poti sa nu te intrebi: de ce au fost alese acele organizatii sau acele proiecte? Si, mai important, de ce compania a ales sa se implice intr-un anumit domeniu in defavoarea altora?


Dintr-o perspectiva "HOT" responsabilitatea sociala trebuie sa ia in calcul urmatoarele trei dimensiuni:

1. nevoile reale ale societatii, regasite nu pe agenda media, nu pe agenda institutionala si cu atat mai putin nu pe agenda departamentului financiar. Nevoile sociale se afla pe agenda cetatenilor, neinventariata insa suficient dar influentata de presa, interese si viziuni limitate.

2. dezvoltarea durabila a societatii, inteleasa ca solutionare a cauzelor nu efectelor. Cu alte cuvinte: il inveti sa pescuiasca si nu ii dai tu pestele. Pentru aceasta se impun politici coerente de CSR, masuri care sa corespunda acestora dar si instrumente de evaluare a impactului asupra comunitatii si nu asupra vizibilitatii.

3. programele trebuie sa se adapteze specificului local si culturii politice nationale. Ele nu sunt programe importate din alte culturi si alte nivele de dezvoltare. Incurajam promovarea modelelor de buna practica si aplicarea acestora. Condamnam insa aplicarea lor fara a le adapta la nevoile reale ale societatii. Avem suficient copy-paste la nivelul clasei politice fara a mai multiplica acest virus si la nivelul comunicatorilor, inovatorilor. Incompetenta poate fi explicata dar nu justificata.

Exista si "SPOTS" de speranta. E usor sa critici, dar constructia si identificarea solutiilor sunt esenta adevaratilor factori de schimbare. Iata ce propunem noi:

1. Orice strategie, politica sau program (inclusiv de CSR) trebuie sa se bazeze pe o cercetare temeinica. In Romania, la bugetul pe care il primeste si mecanismele care o fundamenteaza, nu e de mirare ca cercetarea, ca si inovarea, se indeparteaza de luminita aflata la capatul tunelului.
Coroboram aceasta afirmatie cu nivelul scazut de angajabilitate al absolventilor de invatamant liceal si universitar. Avem studiosi pe banda rulanta si vanzatori cu diploma.

Solutia: o implicare a CSR-ului in educatie, in cercetare. Oare cate institute private de cercetare exista in Romania? Cate companii se implica in elaborarea curriculei? Cate studii exista asupra competentelor necesare unui individ pentru a putea fi stantat cu titlul: angajabil? Cate studii privind evolutia pietei fortei de munca, pe termen mediu si lung, s-au realizat in Romania? Cati absolventi se angajeaza in domeniul in care au studiat? (felicitam Mc'Donalds ca ne ofera tuturor o alternativa!)
Remider: prin lege educatia este defina ca prioritate nationala.

2. Sa dam publicitatii ce este al publicitatii si CSR-ului ce ar trebui sa fie al sau. Un punct nevralgic este modalitatea prin care sunt selectate/modificate anumite proiecte sau organizatii. Ne axam excesiv pe efectul imediat, pe impactul mediatic, pe ce castig eu, direct, ca si companie, dar nu pe impactul social. Prin aceasta putem spune "ne-am implicat" dar nu putem spune "suntem responsabili". CSR-ul a murit! Traiasca "CSR"-ul!

3. Companiile sunt contribuabili de baza la bugetul de stat. Sunt conectati puternic la principalii factori decizionali din varii medii, inclusiv cel politic. Din aceasta perspectiva pot aduce o contributie covarsitoare la activitatile de lobby si advocacy, pot propulsa noi trenduri si schimbari la nivel de politici. O fac? In baza a ce? Care sunt efectele? Au transformat simpla implicare in responsabilitate sociala?

Poate ca trendul Emo a afectat si generatia Hot Spots. Poate ca nu vedem decat partea mai putin stralucitoare a monedei. Idealismul ne spune sa ne dorim schimbari profunde, coerente. Ne-am saturat de populism, impostura si demagogie. Realismul ne spune ca putem face lucrurile altfel, ca exista exemple vii ca se poate si altfel, suntem dispusi sa investim sa fie altfel.

Ne placem sa dezbatem iar acest articol speram sa va incite sa ne demonstrati contrariul, the bright side of money. Multumim conferintelor de astazi pentru inspiratie, pentru provocare.

Avem idealuri, ne ancoram in realitate si creem modele!